Facem ceva si pentru Alexandru?

Nu vreau sa transform blog-ul asta intr-unul de prezentare al cazurilor de cancer, insa povestea lui Alexandru mi se pare chiar foarte trista. Pentru ca una e sa ai de-a face cu o astfel de boala si sa fii constient de ea si de tratamenul care ti se aplica, si alta e ca un pui de om, de numai 1 an si 3 luni, sa treaca prin asa ceva. Din nefericire, exista si copii bolnavi de cancer, iar unul dintre ei este Alexandru, diagnosticat recent cu tumora la rinichi. Pe scurt, el are nevoie de 50.000 de euro ca sa se trateze in strainatate. Restul il puteti afla de aici.

Progrese

OK, am promis ca revin cu vesti despre recuperare, dar n-am mai apucat. Am si un motiv serios, zilele astea am stat si cate 3 ore pe zi la sala. Da, am inceput sa ma duc constant la sala, avand in vedere ca mi-a mai crescut masa musculara si ma misc mai bine, plus ca am terminat si tratamentul si a scazut astfel riscul captarii unor infectii.

E mult mai bine la sala, caci acolo am parte si de proceduri speciale care imi relaxeaza muschii, iar astfel pot lucra mult mai bine. Eu am febra musculara constant, iar musculatura coapsei drepte e mereu incordata, asa ca masajul, de exemplu, e mana cereasca pentru mine. In plus, o data la doua zile am parte de hidromasaj (adica masaj cu jet puternic de apa) si fac si cateva exercitii in apa. Pe langa asta, la sala pot lucra la diferite aparate care ma ajuta sa cresc mai repede masa musculara. In plus, imi exersez mersul pe banda si am reusit chiar sa merg si pe bicicleta.

Cei de la Centrul Medical Recumed, caci acolo fac recuperarea, sunt adevarati profesionisti, asa ca rezultatele nu au intarziat sa apara. Asa se face ca de cateva zile sunt soferita cu acte in regula. Initial am condus 5 minute printr-o parcare goala ca sa fiu sigura ca mutarea piciorului de pe acceleratie pe frana nu imi creaza probleme. Apoi am iesit 10 minute prin trafic lejer, apoi am inceput sa conduc din ce in ce mai mult, dar intotdeauna cu cineva in dreapta. Nu a fost deloc greu, mai ales ca si ortopedul care m-a operat mi-a spus ca in 2-3 luni o sa pot conduce din nou. Un alt lucru pe care mi l-a spus si care s-a adeverit. Deci, daca mi-a spus ca la anul o sa ne vedem pe partie, la schi, asa sa fie oare? :) 

E gata!

Dragii mei,

Va anunt cu bucurie ca am incheiat ultima cura de chimioterapie. Nu am scapat inca de controale si vizite periodice la medic, plus ca nici nu mi-am facut inca ultimele analize, dar doctorul mi-a spus sa stau linistita. Pot sa-mi vad de viata mea. Stiti ca pacientii care fac chimioterapie au destul de multe restrictii, nu li se recomanda sa iasa in oras, sa manance la restaurant, trebuie sa evite zonele foarte aglomerate, femeile nu isi pot face unghiile etc. Nu stiu daca altii respecta instructiunile astea, dar eu am tinut cont de ele. N-am mai fost la un film la cinematograf de mai bine de jumatate de an. Asa ca va fi o reala placere sa vad Mission Impossible: Ghost Protocol la IMAX :)) In plus, o sa ma intorc la serviciu si sper ca zilele ce urmeaza sa ma urc si la volan.

Voi merge iarasi in Turcia la sfarsitul lunii pentru cateva analize, asa ca o revin cu vesti cat de curand. In plus, o sa pregatesc un alt post zilele urmatoare ca sa va spun si cum merge recuperarea.

Va multumesc inca o data ca ati fost alaturi de mine in aceasta perioada.

Cu drag,

Andreea

Hai s-o ajutam si pe Simona!

Chiar daca in ultima postare v-am dat vesti bune, v-am anuntat ca totusi urmeaza sa va dau si una mai rea. Craciunul nu a venit cu vesti bune si pentru Simona Boicea, care, la numai 24 de ani, a invins deja cancerul, insa acum s-a vazut acum nevoita sa o ia de la capat. Dupa cum mi-a povestit, in iunie 2010, ea a fost diagnosticata cu boala Hodgkin (o forma de cancer a sangelui). Dupa un tratament cu citostatice efectuat timp de 6 luni, boala a intrat in remisiune. Numai ca, la nici un an dupa toata tevatura asta, analizele i-au iesit iar prost, iar medicul i-a dat un alt diagnostic teribil: LEUCEMIE ACUTA LIMFOBLASTICA. De data aceasta numai chimioterapia nu o poate ajuta. Simona are nevoie de un transplant de celule stem. Din fericire, ea a gasit deja un donator compatibil. Insa acesta locuieste in Israel, unde operatia costa 20.000 de euro.

As vrea sa profit de aceasta ocazie ca sa va spun ca eu am strans deja suma de care aveam nevoie pentru tratament, ba chiar am ramas si cu ceva in plus pentru ca tratamentul pe care ar fi trebuit sa il urmez ar fi trebuit sa fie mai indelungat. Asa ca am decis sa intorc favorul si sa arat aceeasi bunatate pe care mi-ati arat-o si voi mie si i-am oferit Simonei o parte din suma de care are nevoie pentru a se opera. Mi-ar fi placut sa i-o pot oferi pe toata, pentru ca nu e vorba de o suma foarte mare. Asa ca indraznesc sa apelez tot la voi. Stiu ca sunteti buni si ca o puteti ajuta si pe ea, la fel cum m-ati ajutat si pe mine.

Conturile in care se pot face donatii sunt:

Euro: RO69BRDE410SV26626874100

Lei: RO37BRDE410SV22501134100

deschise la BRD Sucursala VIRTUTII pe numele Simonei

Va multumesc din inima! 

Alte vesti bune

O sa credeti ca fac in asa fel incat postez numai vesti bune. Adevarul e ca e mult mai usor sa postezi de bine, decat sa postezi de rau si, din pacate, o sa urmeze si o veste "de-aia". Dar, pana atunci, sa ne vedem de-alea bune.

Dupa cum stiti, saptamana trecuta am fost iar in Turcia la tratament. Au trecut deja doua luni de la operatie si deja uitasem ca trebuie sa mai primesc rezultatul unei analize. Era vorba despre biopsia tumorii scoase in timpul operatiei. Se pare ca osul care trebuia decalcifiat a intarziat mult procesul, asa ca analiza a fost gata la inceputul lunii decembrie. Dar eu ma uitam la ea ca vitelul la poarta noua, aveam nevoie de traducerea unui medic specialist. Pe care am primit-o de la oncolog in timpul ultimei consultatii.

Dr. Uskent, caci asa il cheama pe medicul care ma trateaza in Turcia, a intrat in cabinet tot numai un zambet si mi-a spus ca tumora era necrozata intr-o proportie de 50-60%, ceea ce inseamna ca tratamentul isi face efectul nesperat de bine. Mai mult, avand in vedere ultimele noutati, in ianuarie voi face ultima cura de chimioterapie, desi initial erau preconizate 14. Pai ce cadou mai frumos sa primesti de Sarbatori?