Facem ceva si pentru Alexandru?

Nu vreau sa transform blog-ul asta intr-unul de prezentare al cazurilor de cancer, insa povestea lui Alexandru mi se pare chiar foarte trista. Pentru ca una e sa ai de-a face cu o astfel de boala si sa fii constient de ea si de tratamenul care ti se aplica, si alta e ca un pui de om, de numai 1 an si 3 luni, sa treaca prin asa ceva. Din nefericire, exista si copii bolnavi de cancer, iar unul dintre ei este Alexandru, diagnosticat recent cu tumora la rinichi. Pe scurt, el are nevoie de 50.000 de euro ca sa se trateze in strainatate. Restul il puteti afla de aici.

Progrese

OK, am promis ca revin cu vesti despre recuperare, dar n-am mai apucat. Am si un motiv serios, zilele astea am stat si cate 3 ore pe zi la sala. Da, am inceput sa ma duc constant la sala, avand in vedere ca mi-a mai crescut masa musculara si ma misc mai bine, plus ca am terminat si tratamentul si a scazut astfel riscul captarii unor infectii.

E mult mai bine la sala, caci acolo am parte si de proceduri speciale care imi relaxeaza muschii, iar astfel pot lucra mult mai bine. Eu am febra musculara constant, iar musculatura coapsei drepte e mereu incordata, asa ca masajul, de exemplu, e mana cereasca pentru mine. In plus, o data la doua zile am parte de hidromasaj (adica masaj cu jet puternic de apa) si fac si cateva exercitii in apa. Pe langa asta, la sala pot lucra la diferite aparate care ma ajuta sa cresc mai repede masa musculara. In plus, imi exersez mersul pe banda si am reusit chiar sa merg si pe bicicleta.

Cei de la Centrul Medical Recumed, caci acolo fac recuperarea, sunt adevarati profesionisti, asa ca rezultatele nu au intarziat sa apara. Asa se face ca de cateva zile sunt soferita cu acte in regula. Initial am condus 5 minute printr-o parcare goala ca sa fiu sigura ca mutarea piciorului de pe acceleratie pe frana nu imi creaza probleme. Apoi am iesit 10 minute prin trafic lejer, apoi am inceput sa conduc din ce in ce mai mult, dar intotdeauna cu cineva in dreapta. Nu a fost deloc greu, mai ales ca si ortopedul care m-a operat mi-a spus ca in 2-3 luni o sa pot conduce din nou. Un alt lucru pe care mi l-a spus si care s-a adeverit. Deci, daca mi-a spus ca la anul o sa ne vedem pe partie, la schi, asa sa fie oare? :) 

E gata!

Dragii mei,

Va anunt cu bucurie ca am incheiat ultima cura de chimioterapie. Nu am scapat inca de controale si vizite periodice la medic, plus ca nici nu mi-am facut inca ultimele analize, dar doctorul mi-a spus sa stau linistita. Pot sa-mi vad de viata mea. Stiti ca pacientii care fac chimioterapie au destul de multe restrictii, nu li se recomanda sa iasa in oras, sa manance la restaurant, trebuie sa evite zonele foarte aglomerate, femeile nu isi pot face unghiile etc. Nu stiu daca altii respecta instructiunile astea, dar eu am tinut cont de ele. N-am mai fost la un film la cinematograf de mai bine de jumatate de an. Asa ca va fi o reala placere sa vad Mission Impossible: Ghost Protocol la IMAX :)) In plus, o sa ma intorc la serviciu si sper ca zilele ce urmeaza sa ma urc si la volan.

Voi merge iarasi in Turcia la sfarsitul lunii pentru cateva analize, asa ca o revin cu vesti cat de curand. In plus, o sa pregatesc un alt post zilele urmatoare ca sa va spun si cum merge recuperarea.

Va multumesc inca o data ca ati fost alaturi de mine in aceasta perioada.

Cu drag,

Andreea